tu încă nu ai un titlu

somnuşor

Month: January, 2013

există lucruri despre care nimeni nu îţi vorbeşte, dar toţi aşteaptă ca să ştii. ceea ce se uită, este faptul că “a şti” e la fel de relativ ca şi “a înţelege” sau “a iubi”. ei la şcoală m-au învăţat despre egalarea ecuaţiilor şi despre conţinutul teoriilor a căror nume eu nu le ţin minte, în schimb niciodată nu mi-au spus despre feromoni umani şi ce se întîmplă de fapt atunci cînd eu cred că am fluturi în stomac. tata m-a învaţat despre osmoză atunci cînd îmi zicea să îmi închid gura şi să mănînc, iar mama m-a învăţat despre circuitul vieţii atunci cînd mă anunţa că ea m-a născut şi tot ea mă ucide, dacă trebuie. ce au uitat ei să mă înveţe cu adevărat, e cum să pot accepta un compliment sau cum să mă comport cînd cineva mă mîngîie.

el a spus că o să îmi fie alături pentru totdeauna, orice nu s-ar întîmpla şi oriunde nu am ajunge. peste trei zile m-a lăsat fără a-mi spune vreun cuvînt sau fără a mă anunţa în vreun fel anume. atunci eu am învăţat că  “totdeauna” nu durează mai mult decît cîteva zile.

учиться, учиться, еще раз учиться, а потом плюнуть на все и неожиданно уехать.

statistică şi alte (ne)adevăruri

dacă crezi că singurătate este dincolo de calcul, gîndeşte-te la cîrtiţa care sapă un tunel subteran de 98 de mile într-o singură noapte. dacă ţi se pare cumva că nu există frumuseţe, ia în considerare culorile schimbătoare a unui cameleon sub o lumină arbitrară sau priveşte atent pulpa unui grepfrut.

statistica zice că un adult are peste 1460 vise pe an şi rîde de 15 ori pe zi, iar un copil – de 385 ori mai mult.

durita primului război mondial a fost de 4 ani, 3 luni şi 14 zile, durata unui apus de soare ecuatorial e de 128 de secunde şi 142 de milisecunde.

gîndeşte-te la groapa marianelor din pacific, care este de fapt cel mai adînc punct din cel mai adînc ocean; crezi că tristeţea cuiva poate fi mai profundă de atît? cînd nu mai poţi fugi şi mereu depinzi de alţii, începi a învăţa să plingi zîmbind, înţelegi?

tu de cîte ori ai rîs azi?

хлопай ресницами и взлетай

ian încearcă să curăţi o ceapă şi să nu plîngi gîndindu-te la cît de singur eşti. încearcă.

la orice petrecere s-au concert, la un anumit punct, o să mă găseşti într-un colţ de încăpere, iar dacă nu ar fi colţuri – eu mi le-aş construi şi singură. you cannot find peace by avoiding life, mi-au spui ei mie.

you cannot, perhaps.

toţi toţi

toţi suntem la fel de futuţi, unii doar ştiu să ascundă asta mai bine.

dar cum să te trezeşti dacă nu dormi?

nu ştiu. eu,de exemplu, chem pe cineva frumos la un ceai. şi nici nu mai ştiu despre ce vorbim, eu doar ascult sunetul vocii lui, eu doar ascult cum el mă ascultă, şi gata, свободное колебание.

toţi toţi

toţi avem nevoie de un restart, unii pur şi simplu mai uită de asta.

aş vrea viaţa să fie un musical.

izvar sau изверг

jumătate din toată lumea care este cineva

pînă la urmă va sfîrşi

îndrăgostindu-se,

şi nu numai fizic.

conform schemei

cred că este sigur să spun că eu sunt

de fapt

un nimeni ce vrea pe cineva

care va fi acolo pentru mine

orice s-ar întîmpla,

care va fi acolo pentru mine

în numele iubirilor din poveşti

sau în numele cîntecelor de leagăne

sau

sau забудь об этом.

am ajuns să fiu ca vocea

care e certată de ecou şi care

călătoreşte la vale

agale

toate aleile

în timpul unui miez de noapte

din New York.

jumătăţile se/te împart în jumătate,

aş vrea să impresionez dar n-am cu ce.