tu încă nu ai un titlu

somnuşor

Month: December, 2011

cu анул ноу!

Nu știu. Azi tipa se sărbătorește анул ноу. Fiecare cu tradițiile lui: unii fac curat și mîncare jumate de zi, ca după asta încă jumate de noapte să spele vesela, alții beau de dimineață, unii cheamă oaspeți, alții umblă cu uratul, alții nu fac nici o pulă. Ei să mă scuzați că eu vorbesc așa urît, îs neadecvată, știu.

Deobicei de анул ноу se scriu mesaje și se sună; mi-e mie lene să le fac pe ambele, și pe deasupra n-am nici minute.  Mulțumesc celor cărora nu le-a fost lene și mi-au scris și sunat; tare cruta. Pentru restu, vă scriu aici ale mele trei capiși: Să nu pizdiți așa mult în анул care vine, să fiți un pic mai toleranți și mai puțin egoiști, și să nu praibiți momentul! Noi anul ăsta am avut crize de tot felul: țară fără președinte (deși poate așa e mai bine), note de 1 prin cataloage, lipsă de interes, drame pezpantovîe, zaibeală totală, oboseală cronică, insomnii regulate și muuuulte multe altele. Da defapt așa fel de crize au existat de cînd lumea, iar noi nu suntem primii și nici ultimii care trec prin asta; lumea jă nu se sfîrșește mîine, așa cum voi toți a-ți crezut. Păi iată, eu vă doresc, așa cum cineva menționase pe twitter – în анул care vine să fie mai mult omg decît wtf. Lăsați problemele globale și aveți mai multă grijă de voi, de familie, de druji și așa mai departe.

Cam așa, eu ceva mai inteligent nu vă pot spune, și chiar dacă aș putea, probabil mi-ar fi lene. Eu îmi doresc mie (și vouă, desigur) un douămiidoisprezece sașîbenîi!

Pînă la ану, țiom la toți!

Primăria Chișinăului

Viața mea astăzi a avut nuanțe tare neobișnuite, adică mie chiar mi-a plăcut. Întîlniri plănuite, întîlniri spontane, mesaje minunate, oameni de treabă, lumini nocturne, Chișinău semi-aglomerat, eu fericită. Tare rar e cînd eu vnature-s fericită! уютна pe suflet, cum s-ar spune.

Eu m-am sărutat jumate de oră în fața primăriei cu un pizdiuc. Tare nice ощущения, eu jă nu în fiecare zi mă sărut cu pizdiuci, și încă și în fața primăriei. Am înghețat încălziți de chimia dintre noi. Drept că tu erai, din nou, puțin amețit și probabilitatea e tare mare ca tu mîine iarăși ”să nu ții minte nimic”. Da totu-i ghine, eu deja am imunitate la așa fignea) Eu nu prea cred că tu nu o să citești; deși ai insistat să scriu, și sunt sigură că tu nu o să suni, deși ai spus că o vei face. Păcat totuși că pseudo-relația asta-i în secret; tu săruți destul de bine. Da să fim realiști: degrabă o să pleci și o să continui să-i scrii prietenii tale cît de tare o iubeși, da eu asta, по секрету, o să citesc și o să-mi fie jale 3 zile la rînd.

-Ai palme frumoase..

-Tu ești genială

-Ha, da tu ești glumeț

Eu vă doresc un An Nou zașibenîi! Și iubire tot vă doresc; eu cel puțin asta vreau.

Sau dacă tare vreți, eu pot să vă dansez Striptease: http://thisisnthappiness.com/post/15009596490/dancing-rabbit

ura x 3

”ți-am cumpărat plăcintă și noi amuș venim la tine”

Eu bănuiesc că vi se făcuse dor, cel puțin așa bănuiesc eu, vă dau voie totuși să mă contraziceți. Unde am fost? M-am evaporat; tare ciudată stare: să știi că tu devii subiect abstactizat, că tu însuți te oprești din mișcare și te lași dusă de vînt, de val, de orice altceva ce are putere și consecutivitate.

Cinci zile.

1. Am făcut un experiment cu vărul meu, și am constatat că dacă mănînci prea mult ardei iute, a doua zi te ustură și curul.

2. Frate-meu adoarme ținut de mînă, sensibilă fire. Deseori mă uit la el în tăcere și mă gîndesc cînd o să se sărute el prima oară. Eu cred eă el o să fie mare macho.

3. -Haideți la McDonalds să mîncăm o ciorbă! o spus tata. Dacă tot vorbim de tata: el are mașină nouă și GPS și se crede iaibu ce crutoi, tare haios să-l privești dintr-o parte. Chiar îmi era dor.

4. După 15 ore șifonate într-o mașină, și după alte 3 ore de așteptat în van la vamă, mi-a venit a mă chișă. Caut eu toaleta, deschid ușa, intru, aud o voce constipată: Unde te duci, fău? Da eu stau, încep a rîde, cu o față de gen: ”are you shitting me, woman?” Am venit la viceu să citesc o carte, să sar în coardă și să admir peisaju noctrun al vămii. În fine, mi-a cerut bani. Eu, oameni buni, m-am chișăt pe bani la vamă! Eu m-am gîndit că asta-i așa de fascinant încît trebuie să vă scriu și vouă, asta jă nu-i în fiecare zi așă să te chiși și să plătești pentru asta : )

5. Am o stare acută de amorțeală și sufăr de insatisfacție cronică. Nimeni din voi nu știe că eu încă visez în engleză și că tot ce vreau eu e un prieten.

Vă mulțumesc pentru plăcinta cu vișină, pentru vizită spontană și pentru remediu anti-singurătate. Voi azi ați făcut un lucru bun.

-Rinel, știi, tu semeni cu tata. Nu mă refer neapărat la caracteristicile fizice, da la aceea că defapt tu semeni cu el. Eu lîngă el m-am simțit la fel cum mă simt lîngă tine; și ca printre altele, tu ai o familie tare primitoare.

Ah, noapte bună la toți!

Dragă Moș Crăciun,

Moș Gerilă, Santa Claus, sau cum te mai cheamă,

Scriu deabea acum pentru că-s din Moldova, și ca orice moldovean – eu-s тормоз . Eu nu prea știu cum se scriu scrisorile în general, тем более ție. Nici nu știu dacă să am emoții sau pur și simplu să zic lucrurilor clar pe nume; probabil totuși a doua variantă. Eu nu am prea fost cuminte. În sens că am fost, da nu am fost. Am fost un pic prea amorțită, înghețată și zaibită încă de prin august. Am strigat mult la frate-meu, mi-am cam băgat piciorul în oameni care merită afecțiune, am ignorat pe cei care aveau nevoie de atenție și am trimis-o nahui de vreo trei ori pe profesoara de informatică. Am stat prea mult pe facebook, m-am auto-izolat prea des și am dormit prea puțin. Nu am prea trecut pe la biserică, nu am citit, nu am prea făcut teme și lista asta, blea, poate încă continua, dar nu are sens. Eu totuși, o să-mi i-au inima în dinți și o să te rog, cu toată modestia, să îmi dai și mie ceva anul ăsta.

Sincer, eu nu prea știu ce vreau. Defapt știu, da nu știu cum să cer. Dacă eu o să zic ceva foarte vag și abstract, tu o să înțelegi ce eu am în vedere? Probabil da, tu jă ești Moșu! Eu aș spune că vreau pace-n lumea, mîncare copiilor din Africa și sinceritate în procesul alegerilor în Rusia, da noi ambii știm că eu o să mint dacă o să-ți zic că asta-i в натуре ce vreau eu de Crăciun. Cu vreo 5 ani în urmă eu vroiam ponei și patine, acum însă eu vreau, în mare parte, schimbări. Așa că eu te-oi ruga frumos să îmi lași sub brad o коробкэ cu curaj și răbdare. Pentru mai mult спецэффект, ai putea lăsa și un borcan cu fericire pentru zile triste, și încă și vreo trei pungi cu inspirație. Tu probabil amu te gîndești: de unde blea să-i dau eu asta? Da eu vreau să cred în tine, și mai vreau să știu că în fabrica ta magică se produce așa ceva.

Cam asta-i. Tu să mă scuzi pentru tot amalgamul ăsta de idei, da asta-i tare caracterizant firii mele. Și dacă ai chef, noi putem sta de vorbă după ce dai cadouri tuturor egoiștilor de pe planeta Pămînt.

Un воздушный поцелуй, și sărbători pizdoase la toți!

iar viața, copii, nu-i numai zgușioncă

Este așa o fișcă în viață asta pe care noi o ignorăm cam de 3 ori pe zi; fișca asta se numește integritate.

INTEGRITÁTE s.f. 1. Calitatea celui integru; cinste, probitate. 2. Calitatea de a fi întreg. Șo mă? Ai auzit de așa termen?

Eu știu încă de pe la vreo 11 ani că nimic nu-i veșnic și că lumea-i egoistă. Cam tot de atunci am acceptat idea, deși conștiința mea încă nu digeră conceptul propriu-zis. Am auzit că toate lucrurile vin – toate lucrurile pleacă, că fiecare profită cum poate, că красивые люди тоже срут; și credeți-mă, asta nu-i argument întemeiat ca să fiți atît de superficiali în ceea ce faceți; дар дака май сериос – еy кред ка вой тоци сунтецы ипокрицы, ши вапше!

Abstactizînd rîndurile de mai sus – eu o duc suficient de bine. Mă tusui cu hipsterii în serile de miercuri, merg mult pe jos și ascult muzică pizdoasă, băiatu care vroia să se întîlnească cu mine nu mai dă semne de viața (probabil s-a răzgîndit, și nici măcar nu-l învinuiesc), am parte de o comunicare secretă cu un prieten imaginar, brad noi nu o să cumpărăm, am padibit toate notele, o să încep a învăța franceza (mă gîndesc și la germană), am probleme cu dorințele subconștientului meu și pe-deasupra, detest comportamentul tău de pseudo-macho.

Deja de vreo săptămînă mă pierd într-un oraș cețos și umed. Umezeala asta-i mare spurcăciune: se camuflează și îți intră în coaste. Eu sunt în proces de a înțelege dacă Moș Crăciun și spiritul ăsta a vostru de sărbătoare există sau nu. Eu cred că Moșu nu există, da chiar dacă există, lui ii pohui de noi. De spiritul vostru înfocat de sărbătoare, vă voi povesti altădată.

E mai ușor uneori, totuși, să nu știi. Cu cît mai multe știi, cu atît mai dramatic devine.

Eu cred că voi amu citiți ce scriu eu cu gură căscată sau cu fruntea încruntată, cu vreun gînd de genu: uite blea ce-i de mititică, da și viziuni malefice are! ей подумаешь, nu-i prima dată cînd aparențele înșeală.

Eu-s prea deep. Ha, la revedere.

vafle

-nu fac favoare nimănui, să fie clar. da purş simplu nu vreau să mai interacţionez cu tine. consideră asta cît de naiv, vrei şi idiotism, da aşă-i.

O chidală, două chidale – substantiv tare caracterizant generației mele. Am stat și m-am mai gîndit eu oleacă la asta, da mie nu mi-e bine cînd mă gîndesc mult. În fine – mi-am dat seama cît de singuratică-s eu. Pidarilor. Ar treubie să învăț noțiunea de ”suficient” și ”on your own”.

Mi-am adus aminte că tu mie-mi plăceai pe jumătate și vai, am fi putut fi atît de dialectici împreună. Eu o să mor singură, ca și voi toți defapt, numai că și mai singură.

Одиночество как состояние — не поддаётся лечению.

lecție de astronomie

-Rino, hai gîndește-te pînă mîine: soare sau lună?

M-am simțit oarecum forțată să-mi încordez encefalul, să pătrund în esența întrebării tale cu iz retoric și să aleg una din două. Timp de o noapte și jumate de zi nu am putut decide, așa că am adunat frînturi de idei din monologurile mele și am creat o teorie; una mai mult banală decît revelatoare.

Ap și, soare sau lună?

Există două tipuri de oameni: cei care urmăresc fragmentele unei reguli nescrise și dau; dau emoție, lumină, căldură, frumos, zîmbete. Ei dau și în zilele cînd nouă ni se pare că nu dau; ei dau și atunci cînt sunt obosiți sau triști. Ei dau pentru că știu că, mai mult sau mai puțin, așa se joacă corect și că ceilalți depind de cantitatea și calitatea lucrurilor oferite de ei. Există și oameni care așteaptă să smulgă străluciul, fără a se strădui prea mult. Ei sunt legați estetic și prin deprindere să li se dea. Ei luminează doar dacă sunt luminați, ei oferă sclipici doar dacă li se oferă sclipici. Un fel de infantilism și egoism etic.

Amu eu vă zic că tot ce-i scris mai sus e fignea, și că e banal de categorizat lumea în segmente atît de limitate. Vă spun însă altceva: există două tipuri de lumina – strălucire care luminează şi efectul de orbire care împiedică. Lumea e complicată, la fel ca și conceptul de umanitate și omenie. În fiecare din noi este ceva universal, ceva care, involuntar, ne unifică și ne face un tot întreg. În fiecare din noi este un soare, la fel cum în fiecare din noi este și o lună. Chestia interesantă, totuși, e cîtă lună și cît soare are personalitatea noastră?

Lumina soarelui e un fel de artist, lumina lunii e un fel de sculptură. Ambele provoacă umbrele să se joace, ambele trezesc trăiri. Cineva să spunea odată că există două tipuri de dragoste:  ca soarele – îşi are izvorul de energie interioară care strălucește pe/din tine; ca luna – atunci când aceasta nu creşte, da scade.

Da și ne tot învîrtim noi atîta în jurul la niște chestii atît de simple? Hai să spunem lucrurilor pe nume: luna este un hoţ notoriu, soarele un imens cerc darnic și prost. Iar pe final – oamenii sunt ca vitraliile:  strălucesc atunci când soarele se află afară, dar atunci când întunericul îi cuprinde, adevărata lor frumuseţe se dezvăluie, doar dacă există o lumină din interior.

V-am pus pe gînduri? Dacă da, înseamnă că eu gîndesc talcova, dacă nu – mai citește odată.

Hai, salut!

o să ningă, altădată

voi, oamenii, aveți percepția asta greșită despre lume: că dacă-i martie – toți copacii să înflorească din prima zi, că dacă e vacanță – să nu faci nici o figă toată ziua, că dacă e poveste – să aibă doar final fericit, că dacă e iarnă – să vă acopere-n zăpadă de la ultima oră din noiembrie. eu tare vreau să ningă numai ca să nu vă mai aud atîta niorlăind că vreți să ningă. parcă văd că cum o să ningă – cum o să scrieți statusuri despre cît vi-e vouă de frig, cît de tare vă zaibiți să așteptați rutierile dimineața șap cît de greu ele merg, de cîte ori ați căzut pînă a-ți ajuns acasă și tot așa mai departe. вашу мать, și băi, îi prima dată cînd e mijloc de decembrie și afară nu ninge? natura-i imprevizibilă. nici de la lume nu poți cere, nu încă de la natură. hai, luați-vă-n mîni!

http://www.youtube.com/watch?v=o7MhpFF1vv0

mîine

o să mă frezez băiețel,

o să-mi fac vreo 3 tatuaje

și o să zbor pe lună.

 

trăiască insomnia!

я не вру по пятницам

Cîte straturi are personalitatea ta?

O conversaţie placută e mai bună decât orice mâncare. Vinerea asta a fost inundată de un întreg amalgam de emoții repulsive, și seara totul s-a neutralizat după vreo 3 ore și ceva de stat în frig și ploaie sub o umbrelă în carouri, sau cum o mai fi fost ea. De parcă așa și trebuia să fie: autentic și încurcat în același timp. Ploaia capătă nuanțe noi cînd ești cu cineva interesant, iar Chișinăul seral văzut de la balconul etajului 15 poate fi mai impresionant decît pare. Efect bokeh, dincolo de pleoape și ploile de decembrie.

Cineva odată spunea că ”viața-i o poveste, cu dragoste cu frumos și castele; restul n-are importanță. Așa că, ai grija de castelele tale.” Nu-s sigură că asta-i definiția cea mai potrivită vieții noastre, dar astăzi se acceptă. “Nu ne putem permite luxul de a fi nefericiți tot timpul.” Mi-e bine și liniște-n suflet. Liniște; iar geanta încă-mi mai miroase a cafeaua ta care a curs involuntar printre mănuși, caiete și alte prostii. Tu ești o fire tare neobișnuită, ca un fel de Freud, iar eu, eu vreau să ies din zona mea de confort : )

-Mie mi se pare că noi astăzi am făcut un lucru bun.